superincumbere
<cumbō, cubuī, - 3.>P. Vergilius Maro Verg.,P. Ovidius Naso Ov.Übersicht aller Übersetzungen
Konjugation
Aktiv
Indikativ | Singular | Plural |
---|---|---|
Präsens | 1. Person 1. superincumbō 2. Person 2. superincumbis 3. Person 3. superincumbit | 1. Person 1. superincumbimus 2. Person 2. superincumbitis 3. Person 3. superincumbunt |
Futur | 1. Person 1. superincumbam 2. Person 2. superincumbes 3. Person 3. superincumbet | 1. Person 1. superincumbemus 2. Person 2. superincumbetis 3. Person 3. superincumbent |
Imperfekt | 1. Person 1. superincumbebam 2. Person 2. superincumbebās 3. Person 3. superincumbebat | 1. Person 1. superincumbebāmus 2. Person 2. superincumbebātis 3. Person 3. superincumbebant |
Perfekt | 1. Person 1. supercubuī 2. Person 2. supercubuisti 3. Person 3. supercubuit | 1. Person 1. supercubuimus 2. Person 2. supercubuistis 3. Person 3. supercubuērunt |
Futur 2 | 1. Person 1. supercubuerō 2. Person 2. supercubueris 3. Person 3. supercubuerit | 1. Person 1. supercubuerimus 2. Person 2. supercubueritis 3. Person 3. supercubuerint |
Plusquamperfekt | 1. Person 1. supercubueram 2. Person 2. supercubuerās 3. Person 3. supercubuerat | 1. Person 1. supercubuerāmus 2. Person 2. supercubuerātis 3. Person 3. supercubuerant |
Konjunktiv | Singular | Plural |
---|---|---|
Präsens | 1. Person 1. superincumbam 2. Person 2. superincumbās 3. Person 3. superincumbat | 1. Person 1. superincumbāmus 2. Person 2. superincumbātis 3. Person 3. superincumbant |
Imperfekt | 1. Person 1. superincumberem 2. Person 2. superincumberēs 3. Person 3. superincumberet | 1. Person 1. superincumberēmus 2. Person 2. superincumberētis 3. Person 3. superincumberent |
Perfekt | 1. Person 1. supercubuerim 2. Person 2. supercubueris 3. Person 3. supercubuerit | 1. Person 1. supercubuerimus 2. Person 2. supercubueritis 3. Person 3. supercubuerint |
Plusquamperfekt | 1. Person 1. supercubuissem 2. Person 2. supercubuissēs 3. Person 3. supercubuisset | 1. Person 1. supercubuissēmus 2. Person 2. supercubuissētis 3. Person 3. supercubuissent |
Imperativ | Singular | Plural |
---|---|---|
Präsens | superincumbe! | superincumbite! |
Futur | 2. Person 2. superincumbito! 3. Person 3. superincumbito! | 2. Person 2. superincumbitōte! 3. Person 3. superincumbunto! |
Infinitiv | |
---|---|
Präsens | superincumbere |
Perfekt | supercubuisse |
Futur | - |
Partizip | |
---|---|
Präsens | superincumbens, superincumbentis |
Futur | - |
Gerundium
Genitiv | superincumbendī |
---|---|
Dativ | superincumbendō |
Akkusativ | ad superincumbendum |
Ablativ | superincumbendō |
Supinum
- |