obticescere
<ticēscō, ticuī, - 3.> ||obticere|| (unklassischunkl.)Übersicht aller Übersetzungen
Konjugation
Aktiv
Indikativ | Singular | Plural |
---|---|---|
Präsens | 1. Person 1. obticēscō 2. Person 2. obticēscis 3. Person 3. obticēscit | 1. Person 1. obticēscimus 2. Person 2. obticēscitis 3. Person 3. obticēscunt |
Futur | 1. Person 1. obticēscam 2. Person 2. obticēsces 3. Person 3. obticēscet | 1. Person 1. obticēscemus 2. Person 2. obticēscetis 3. Person 3. obticēscent |
Imperfekt | 1. Person 1. obticēscebam 2. Person 2. obticēscebās 3. Person 3. obticēscebat | 1. Person 1. obticēscebāmus 2. Person 2. obticēscebātis 3. Person 3. obticēscebant |
Perfekt | 1. Person 1. obticuī 2. Person 2. obticuisti 3. Person 3. obticuit | 1. Person 1. obticuimus 2. Person 2. obticuistis 3. Person 3. obticuērunt |
Futur 2 | 1. Person 1. obticuerō 2. Person 2. obticueris 3. Person 3. obticuerit | 1. Person 1. obticuerimus 2. Person 2. obticueritis 3. Person 3. obticuerint |
Plusquamperfekt | 1. Person 1. obticueram 2. Person 2. obticuerās 3. Person 3. obticuerat | 1. Person 1. obticuerāmus 2. Person 2. obticuerātis 3. Person 3. obticuerant |
Konjunktiv | Singular | Plural |
---|---|---|
Präsens | 1. Person 1. obticēscam 2. Person 2. obticēscās 3. Person 3. obticēscat | 1. Person 1. obticēscāmus 2. Person 2. obticēscātis 3. Person 3. obticēscant |
Imperfekt | 1. Person 1. obticēscerem 2. Person 2. obticēscerēs 3. Person 3. obticēsceret | 1. Person 1. obticēscerēmus 2. Person 2. obticēscerētis 3. Person 3. obticēscerent |
Perfekt | 1. Person 1. obticuerim 2. Person 2. obticueris 3. Person 3. obticuerit | 1. Person 1. obticuerimus 2. Person 2. obticueritis 3. Person 3. obticuerint |
Plusquamperfekt | 1. Person 1. obticuissem 2. Person 2. obticuissēs 3. Person 3. obticuisset | 1. Person 1. obticuissēmus 2. Person 2. obticuissētis 3. Person 3. obticuissent |
Imperativ | Singular | Plural |
---|---|---|
Präsens | obticēsce! | obticēscite! |
Futur | 2. Person 2. obticēscito! 3. Person 3. obticēscito! | 2. Person 2. obticēscitōte! 3. Person 3. obticēscunto! |
Infinitiv | |
---|---|
Präsens | obticēscere |
Perfekt | obticuisse |
Futur | - |
Partizip | |
---|---|
Präsens | obticēscens, obticēscentis |
Futur | - |
Gerundium
Genitiv | obticēscendī |
---|---|
Dativ | obticēscendō |
Akkusativ | ad obticēscendum |
Ablativ | obticēscendō |
Supinum
- |