obticescere
<ticēscō, ticuī, - 3.> ||obticere|| (unklassischunkl.)Übersicht aller Übersetzungen
Konjugation
Aktiv
| Indikativ | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Präsens | 1. Person 1. obticēscō 2. Person 2. obticēscis 3. Person 3. obticēscit | 1. Person 1. obticēscimus 2. Person 2. obticēscitis 3. Person 3. obticēscunt |
| Futur | 1. Person 1. obticēscam 2. Person 2. obticēsces 3. Person 3. obticēscet | 1. Person 1. obticēscemus 2. Person 2. obticēscetis 3. Person 3. obticēscent |
| Imperfekt | 1. Person 1. obticēscebam 2. Person 2. obticēscebās 3. Person 3. obticēscebat | 1. Person 1. obticēscebāmus 2. Person 2. obticēscebātis 3. Person 3. obticēscebant |
| Perfekt | 1. Person 1. obticuī 2. Person 2. obticuisti 3. Person 3. obticuit | 1. Person 1. obticuimus 2. Person 2. obticuistis 3. Person 3. obticuērunt |
| Futur 2 | 1. Person 1. obticuerō 2. Person 2. obticueris 3. Person 3. obticuerit | 1. Person 1. obticuerimus 2. Person 2. obticueritis 3. Person 3. obticuerint |
| Plusquamperfekt | 1. Person 1. obticueram 2. Person 2. obticuerās 3. Person 3. obticuerat | 1. Person 1. obticuerāmus 2. Person 2. obticuerātis 3. Person 3. obticuerant |
| Konjunktiv | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Präsens | 1. Person 1. obticēscam 2. Person 2. obticēscās 3. Person 3. obticēscat | 1. Person 1. obticēscāmus 2. Person 2. obticēscātis 3. Person 3. obticēscant |
| Imperfekt | 1. Person 1. obticēscerem 2. Person 2. obticēscerēs 3. Person 3. obticēsceret | 1. Person 1. obticēscerēmus 2. Person 2. obticēscerētis 3. Person 3. obticēscerent |
| Perfekt | 1. Person 1. obticuerim 2. Person 2. obticueris 3. Person 3. obticuerit | 1. Person 1. obticuerimus 2. Person 2. obticueritis 3. Person 3. obticuerint |
| Plusquamperfekt | 1. Person 1. obticuissem 2. Person 2. obticuissēs 3. Person 3. obticuisset | 1. Person 1. obticuissēmus 2. Person 2. obticuissētis 3. Person 3. obticuissent |
| Imperativ | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Präsens | obticēsce! | obticēscite! |
| Futur | 2. Person 2. obticēscito! 3. Person 3. obticēscito! | 2. Person 2. obticēscitōte! 3. Person 3. obticēscunto! |
| Infinitiv | |
|---|---|
| Präsens | obticēscere |
| Perfekt | obticuisse |
| Futur | - |
| Partizip | |
|---|---|
| Präsens | obticēscens, obticēscentis |
| Futur | - |
Gerundium
| Genitiv | obticēscendī |
|---|---|
| Dativ | obticēscendō |
| Akkusativ | ad obticēscendum |
| Ablativ | obticēscendō |
Supinum
| - |