decuriare
<ō, āvī, ātum 1.> ||decuria||Übersicht aller Übersetzungen
Konjugation
Aktiv
| Indikativ | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Präsens | 1. Person 1. decuriō 2. Person 2. decuriās 3. Person 3. decuriat | 1. Person 1. decuriāmus 2. Person 2. decuriātis 3. Person 3. decuriant |
| Futur | 1. Person 1. decuriābō 2. Person 2. decuriābis 3. Person 3. decuriābit | 1. Person 1. decuriābimus 2. Person 2. decuriābitis 3. Person 3. decuriābunt |
| Imperfekt | 1. Person 1. decuriābam 2. Person 2. decuriābās 3. Person 3. decuriābat | 1. Person 1. decuriābāmus 2. Person 2. decuriābātis 3. Person 3. decuriābant |
| Perfekt | 1. Person 1. decuriāvī 2. Person 2. decuriāvisti 3. Person 3. decuriāvit | 1. Person 1. decuriāvimus 2. Person 2. decuriāvistis 3. Person 3. decuriāvērunt |
| Futur 2 | 1. Person 1. decuriāverō 2. Person 2. decuriāveris 3. Person 3. decuriāverit | 1. Person 1. decuriāverimus 2. Person 2. decuriāveritis 3. Person 3. decuriāverint |
| Plusquamperfekt | 1. Person 1. decuriāveram 2. Person 2. decuriāverās 3. Person 3. decuriāverat | 1. Person 1. decuriāverāmus 2. Person 2. decuriāverātis 3. Person 3. decuriāverant |
| Konjunktiv | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Präsens | 1. Person 1. decuriem 2. Person 2. decuriēs 3. Person 3. decuriet | 1. Person 1. decuriēmus 2. Person 2. decuriētis 3. Person 3. decurient |
| Imperfekt | 1. Person 1. decuriārem 2. Person 2. decuriārēs 3. Person 3. decuriāret | 1. Person 1. decuriārēmus 2. Person 2. decuriārētis 3. Person 3. decuriārent |
| Perfekt | 1. Person 1. decuriāverim 2. Person 2. decuriāveris 3. Person 3. decuriāverit | 1. Person 1. decuriāverimus 2. Person 2. decuriāveritis 3. Person 3. decuriāverint |
| Plusquamperfekt | 1. Person 1. decuriāvissem 2. Person 2. decuriāvissēs 3. Person 3. decuriāvisset | 1. Person 1. decuriāvissēmus 2. Person 2. decuriāvissētis 3. Person 3. decuriāvissent |
| Imperativ | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Präsens | decuriā! | decuriāte! |
| Futur | 2. Person 2. decuriāto! 3. Person 3. decuriāto! | 2. Person 2. decuriātōte! 3. Person 3. decurianto! |
| Infinitiv | |
|---|---|
| Präsens | decuriāre |
| Perfekt | decuriāvisse |
| Futur | decuriātūrum, am, um esse |
| Partizip | |
|---|---|
| Präsens | decuriāns, decuriantis |
| Futur | decuriātūrus, a, um |
Gerundium
| Genitiv | decuriandī |
|---|---|
| Dativ | decuriandō |
| Akkusativ | ad decuriandum |
| Ablativ | decuriandō |
Supinum
| decuriātum |