conticiscere
<ticīscō, ticuī, - 3.>Übersicht aller Übersetzungen
- con-ticīscere → siehe „con-ticēscere“con-ticīscere → siehe „con-ticēscere“
Konjugation
Aktiv
Indikativ | Singular | Plural |
---|---|---|
Präsens | 1. Person 1. conticīscō 2. Person 2. conticīscis 3. Person 3. conticīscit | 1. Person 1. conticīscimus 2. Person 2. conticīscitis 3. Person 3. conticīscunt |
Futur | 1. Person 1. conticīscam 2. Person 2. conticīsces 3. Person 3. conticīscet | 1. Person 1. conticīscemus 2. Person 2. conticīscetis 3. Person 3. conticīscent |
Imperfekt | 1. Person 1. conticīscebam 2. Person 2. conticīscebās 3. Person 3. conticīscebat | 1. Person 1. conticīscebāmus 2. Person 2. conticīscebātis 3. Person 3. conticīscebant |
Perfekt | 1. Person 1. conticuī 2. Person 2. conticuisti 3. Person 3. conticuit | 1. Person 1. conticuimus 2. Person 2. conticuistis 3. Person 3. conticuērunt |
Futur 2 | 1. Person 1. conticuerō 2. Person 2. conticueris 3. Person 3. conticuerit | 1. Person 1. conticuerimus 2. Person 2. conticueritis 3. Person 3. conticuerint |
Plusquamperfekt | 1. Person 1. conticueram 2. Person 2. conticuerās 3. Person 3. conticuerat | 1. Person 1. conticuerāmus 2. Person 2. conticuerātis 3. Person 3. conticuerant |
Konjunktiv | Singular | Plural |
---|---|---|
Präsens | 1. Person 1. conticīscam 2. Person 2. conticīscās 3. Person 3. conticīscat | 1. Person 1. conticīscāmus 2. Person 2. conticīscātis 3. Person 3. conticīscant |
Imperfekt | 1. Person 1. conticīscerem 2. Person 2. conticīscerēs 3. Person 3. conticīsceret | 1. Person 1. conticīscerēmus 2. Person 2. conticīscerētis 3. Person 3. conticīscerent |
Perfekt | 1. Person 1. conticuerim 2. Person 2. conticueris 3. Person 3. conticuerit | 1. Person 1. conticuerimus 2. Person 2. conticueritis 3. Person 3. conticuerint |
Plusquamperfekt | 1. Person 1. conticuissem 2. Person 2. conticuissēs 3. Person 3. conticuisset | 1. Person 1. conticuissēmus 2. Person 2. conticuissētis 3. Person 3. conticuissent |
Imperativ | Singular | Plural |
---|---|---|
Präsens | conticīsce! | conticīscite! |
Futur | 2. Person 2. conticīscito! 3. Person 3. conticīscito! | 2. Person 2. conticīscitōte! 3. Person 3. conticīscunto! |
Infinitiv | |
---|---|
Präsens | conticīscere |
Perfekt | conticuisse |
Futur | - |
Partizip | |
---|---|
Präsens | conticīscens, conticīscentis |
Futur | - |
Gerundium
Genitiv | conticīscendī |
---|---|
Dativ | conticīscendō |
Akkusativ | ad conticīscendum |
Ablativ | conticīscendō |
Supinum
- |