Konjugation
Aktiv
Indikativ | Singular | Plural |
---|---|---|
Präsens | 1. Person 1. concruciō 2. Person 2. concruciās 3. Person 3. concruciat | 1. Person 1. concruciāmus 2. Person 2. concruciātis 3. Person 3. concruciant |
Futur | 1. Person 1. concruciābō 2. Person 2. concruciābis 3. Person 3. concruciābit | 1. Person 1. concruciābimus 2. Person 2. concruciābitis 3. Person 3. concruciābunt |
Imperfekt | 1. Person 1. concruciābam 2. Person 2. concruciābās 3. Person 3. concruciābat | 1. Person 1. concruciābāmus 2. Person 2. concruciābātis 3. Person 3. concruciābant |
Perfekt | 1. Person 1. concruciāvī 2. Person 2. concruciāvisti 3. Person 3. concruciāvit | 1. Person 1. concruciāvimus 2. Person 2. concruciāvistis 3. Person 3. concruciāvērunt |
Futur 2 | 1. Person 1. concruciāverō 2. Person 2. concruciāveris 3. Person 3. concruciāverit | 1. Person 1. concruciāverimus 2. Person 2. concruciāveritis 3. Person 3. concruciāverint |
Plusquamperfekt | 1. Person 1. concruciāveram 2. Person 2. concruciāverās 3. Person 3. concruciāverat | 1. Person 1. concruciāverāmus 2. Person 2. concruciāverātis 3. Person 3. concruciāverant |
Konjunktiv | Singular | Plural |
---|---|---|
Präsens | 1. Person 1. concruciem 2. Person 2. concruciēs 3. Person 3. concruciet | 1. Person 1. concruciēmus 2. Person 2. concruciētis 3. Person 3. concrucient |
Imperfekt | 1. Person 1. concruciārem 2. Person 2. concruciārēs 3. Person 3. concruciāret | 1. Person 1. concruciārēmus 2. Person 2. concruciārētis 3. Person 3. concruciārent |
Perfekt | 1. Person 1. concruciāverim 2. Person 2. concruciāveris 3. Person 3. concruciāverit | 1. Person 1. concruciāverimus 2. Person 2. concruciāveritis 3. Person 3. concruciāverint |
Plusquamperfekt | 1. Person 1. concruciāvissem 2. Person 2. concruciāvissēs 3. Person 3. concruciāvisset | 1. Person 1. concruciāvissēmus 2. Person 2. concruciāvissētis 3. Person 3. concruciāvissent |
Imperativ | Singular | Plural |
---|---|---|
Präsens | concruciā! | concruciāte! |
Futur | 2. Person 2. concruciāto! 3. Person 3. concruciāto! | 2. Person 2. concruciātōte! 3. Person 3. concrucianto! |
Infinitiv | |
---|---|
Präsens | concruciāre |
Perfekt | concruciāvisse |
Futur | concruciātūrum, am, um esse |
Partizip | |
---|---|
Präsens | concruciāns, concruciantis |
Futur | concruciātūrus, a, um |
Gerundium
Genitiv | concruciandī |
---|---|
Dativ | concruciandō |
Akkusativ | ad concruciandum |
Ablativ | concruciandō |
Supinum
concruciātum |