circumstrepere
<strepō, strepuī, strepitum 3.> (nachklassischnachkl.)Übersicht aller Übersetzungen
Konjugation
Aktiv
Indikativ | Singular | Plural |
---|---|---|
Präsens | 1. Person 1. circumstrepō 2. Person 2. circumstrepis 3. Person 3. circumstrepit | 1. Person 1. circumstrepimus 2. Person 2. circumstrepitis 3. Person 3. circumstrepunt |
Futur | 1. Person 1. circumstrepam 2. Person 2. circumstrepes 3. Person 3. circumstrepet | 1. Person 1. circumstrepemus 2. Person 2. circumstrepetis 3. Person 3. circumstrepent |
Imperfekt | 1. Person 1. circumstrepebam 2. Person 2. circumstrepebās 3. Person 3. circumstrepebat | 1. Person 1. circumstrepebāmus 2. Person 2. circumstrepebātis 3. Person 3. circumstrepebant |
Perfekt | 1. Person 1. circumstrepuī 2. Person 2. circumstrepuisti 3. Person 3. circumstrepuit | 1. Person 1. circumstrepuimus 2. Person 2. circumstrepuistis 3. Person 3. circumstrepuērunt |
Futur 2 | 1. Person 1. circumstrepuerō 2. Person 2. circumstrepueris 3. Person 3. circumstrepuerit | 1. Person 1. circumstrepuerimus 2. Person 2. circumstrepueritis 3. Person 3. circumstrepuerint |
Plusquamperfekt | 1. Person 1. circumstrepueram 2. Person 2. circumstrepuerās 3. Person 3. circumstrepuerat | 1. Person 1. circumstrepuerāmus 2. Person 2. circumstrepuerātis 3. Person 3. circumstrepuerant |
Konjunktiv | Singular | Plural |
---|---|---|
Präsens | 1. Person 1. circumstrepam 2. Person 2. circumstrepās 3. Person 3. circumstrepat | 1. Person 1. circumstrepāmus 2. Person 2. circumstrepātis 3. Person 3. circumstrepant |
Imperfekt | 1. Person 1. circumstreperem 2. Person 2. circumstreperēs 3. Person 3. circumstreperet | 1. Person 1. circumstreperēmus 2. Person 2. circumstreperētis 3. Person 3. circumstreperent |
Perfekt | 1. Person 1. circumstrepuerim 2. Person 2. circumstrepueris 3. Person 3. circumstrepuerit | 1. Person 1. circumstrepuerimus 2. Person 2. circumstrepueritis 3. Person 3. circumstrepuerint |
Plusquamperfekt | 1. Person 1. circumstrepuissem 2. Person 2. circumstrepuissēs 3. Person 3. circumstrepuisset | 1. Person 1. circumstrepuissēmus 2. Person 2. circumstrepuissētis 3. Person 3. circumstrepuissent |
Imperativ | Singular | Plural |
---|---|---|
Präsens | circumstrepe! | circumstrepite! |
Futur | 2. Person 2. circumstrepito! 3. Person 3. circumstrepito! | 2. Person 2. circumstrepitōte! 3. Person 3. circumstrepunto! |
Infinitiv | |
---|---|
Präsens | circumstrepere |
Perfekt | circumstrepuisse |
Futur | circumstrepitūrum, am, um esse |
Partizip | |
---|---|
Präsens | circumstrepens, circumstrepentis |
Futur | circumstrepitūrus, a, um |
Gerundium
Genitiv | circumstrependī |
---|---|
Dativ | circumstrependō |
Akkusativ | ad circumstrependum |
Ablativ | circumstrependō |
Supinum
circumstrepitum |