accurrere
<currō, (cu)currī, cursum 3.>Übersicht aller Übersetzungen
- herbeieilen, herbeilaufenac-currereac-currere
- angelaufen kommenac-currereac-currere
Konjugation
Aktiv
| Indikativ | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Präsens | 1. Person 1. accurrō 2. Person 2. accurris 3. Person 3. accurrit | 1. Person 1. accurrimus 2. Person 2. accurritis 3. Person 3. accurrunt |
| Futur | 1. Person 1. accurram 2. Person 2. accurres 3. Person 3. accurret | 1. Person 1. accurremus 2. Person 2. accurretis 3. Person 3. accurrent |
| Imperfekt | 1. Person 1. accurrebam 2. Person 2. accurrebās 3. Person 3. accurrebat | 1. Person 1. accurrebāmus 2. Person 2. accurrebātis 3. Person 3. accurrebant |
| Perfekt | 1. Person 1. accurrī 2. Person 2. accurristi 3. Person 3. accurrit | 1. Person 1. accurrimus 2. Person 2. accurristis 3. Person 3. accurrērunt |
| Futur 2 | 1. Person 1. accurrerō 2. Person 2. accurreris 3. Person 3. accurrerit | 1. Person 1. accurrerimus 2. Person 2. accurreritis 3. Person 3. accurrerint |
| Plusquamperfekt | 1. Person 1. accurreram 2. Person 2. accurrerās 3. Person 3. accurrerat | 1. Person 1. accurrerāmus 2. Person 2. accurrerātis 3. Person 3. accurrerant |
| Konjunktiv | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Präsens | 1. Person 1. accurram 2. Person 2. accurrās 3. Person 3. accurrat | 1. Person 1. accurrāmus 2. Person 2. accurrātis 3. Person 3. accurrant |
| Imperfekt | 1. Person 1. accurrerem 2. Person 2. accurrerēs 3. Person 3. accurreret | 1. Person 1. accurrerēmus 2. Person 2. accurrerētis 3. Person 3. accurrerent |
| Perfekt | 1. Person 1. accurrerim 2. Person 2. accurreris 3. Person 3. accurrerit | 1. Person 1. accurrerimus 2. Person 2. accurreritis 3. Person 3. accurrerint |
| Plusquamperfekt | 1. Person 1. accurrissem 2. Person 2. accurrissēs 3. Person 3. accurrisset | 1. Person 1. accurrissēmus 2. Person 2. accurrissētis 3. Person 3. accurrissent |
| Imperativ | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Präsens | accurre! | accurrite! |
| Futur | 2. Person 2. accurrito! 3. Person 3. accurrito! | 2. Person 2. accurritōte! 3. Person 3. accurrunto! |
| Infinitiv | |
|---|---|
| Präsens | accurrere |
| Perfekt | ac(cu)currisse |
| Futur | accursūrum, am, um esse |
| Partizip | |
|---|---|
| Präsens | accurrens, accurrentis |
| Futur | accursūrus, a, um |
Gerundium
| Genitiv | accurrendī |
|---|---|
| Dativ | accurrendō |
| Akkusativ | ad accurrendum |
| Ablativ | accurrendō |
Supinum
| accursum |