superinicere
<iciō, iēcī, iectum 3.> (nachklassischnachkl.)Übersicht aller Übersetzungen
Konjugation
Aktiv
Indikativ | Singular | Plural |
---|---|---|
Präsens | 1. Person 1. superiniciō 2. Person 2. superinicis 3. Person 3. superinicit | 1. Person 1. superinicimus 2. Person 2. superinicitis 3. Person 3. superiniciunt |
Futur | 1. Person 1. superiniciam 2. Person 2. superiniciēs 3. Person 3. superiniciet | 1. Person 1. superiniciēmus 2. Person 2. superiniciētis 3. Person 3. superinicient |
Imperfekt | 1. Person 1. superiniciēbam 2. Person 2. superiniciēbās 3. Person 3. superiniciēbat | 1. Person 1. superiniciēbāmus 2. Person 2. superiniciēbātis 3. Person 3. superiniciēbant |
Perfekt | 1. Person 1. superiēcī 2. Person 2. superiēcīsti 3. Person 3. superiēcit | 1. Person 1. superiēcimus 2. Person 2. superiēcīstis 3. Person 3. superiēcērunt |
Futur 2 | 1. Person 1. superiēcerō 2. Person 2. superiēceris 3. Person 3. superiēcerit | 1. Person 1. superiēcerimus 2. Person 2. superiēceritis 3. Person 3. superiēcerint |
Plusquamperfekt | 1. Person 1. superiēceram 2. Person 2. superiēcerās 3. Person 3. superiēcerat | 1. Person 1. superiēcerāmus 2. Person 2. superiēcerātis 3. Person 3. superiēcerant |
Konjunktiv | Singular | Plural |
---|---|---|
Präsens | 1. Person 1. superiniciam 2. Person 2. superiniciās 3. Person 3. superiniciat | 1. Person 1. superiniciāmus 2. Person 2. superiniciātis 3. Person 3. superiniciant |
Imperfekt | 1. Person 1. superinicerem 2. Person 2. superinicerēs 3. Person 3. superiniceret | 1. Person 1. superinicerēmus 2. Person 2. superinicerētis 3. Person 3. superinicerent |
Perfekt | 1. Person 1. superiēcerim 2. Person 2. superiēceris 3. Person 3. superiēcerit | 1. Person 1. superiēcerimus 2. Person 2. superiēceritis 3. Person 3. superiēcerint |
Plusquamperfekt | 1. Person 1. superiēcīssem 2. Person 2. superiēcīssēs 3. Person 3. superiēcīsset | 1. Person 1. superiēcissēmus 2. Person 2. superiēcissētis 3. Person 3. superiēcīssent |
Imperativ | Singular | Plural |
---|---|---|
Präsens | superinice! | superinicite! |
Futur | 2. Person 2. superinicito! 3. Person 3. superinicito! | 2. Person 2. superinicitōte! 3. Person 3. superiniciūnto! |
Infinitiv | |
---|---|
Präsens | superinicere |
Perfekt | superiēcīsse |
Futur | superiectūrum, am, um esse |
Partizip | |
---|---|
Präsens | superiniciēns, superiniciēntis |
Futur | superiectūrus, a, um |
Gerundium
Genitiv | superiniciēndī |
---|---|
Dativ | superiniciēndō |
Akkusativ | ad superiniciēndum |
Ablativ | superiniciēndō |
Supinum
superiectum |